nu departe de noi
de pe un deal înzăpezit
îmi purtam privirea jupuită de marginea subțire
dar tăioasă a fulgilor ninși ce picau în zare
și o cuprind în încleștări degerate
în strâmtori ascuțite

acolo jos iarna se mărită
am urmărit de departe și i-am văzut rochia de mireasă
din dantelă de crivăț și trenă de vifor
presărată cu stele și flori de cristal alb
din lacrimile înghețate ale heruvimilor ce cântau cu vocea traversată de un fior rece
sorbea mireasa
gheață carbonică
din pocalul febril

fața ei albă
perfectă
eclipsează puritatea primei zăpezi
fața ei pe care s-au înșiruit deja
lacrimi ce iau forma unor cuțite care spintecă bolta încărcată a cerului
plină de tone de omăt
pilonii de zăpadă se așează rânduiți
de la tâmple până-n dreptul buzelor
zâmbetul ei rafinat
încadrat perfect între lacrimi de fericire și piloni de nea

lacrimile sunt de sare
înghețate și fragile
se desfac și pică
ca petalele degerate din buchetul de trandafiri albi
de nuntă
ținut între palmele ei degerate și sensibile

cerceii din jad opăresc o reflexie clocotită
debusolată
stoarsă peste privirea ei deprinsă de franjuri de ger
în corneea albastră de safir tremură o imagine stinsă
un deal nu departe de noi
un lup ce privește măgulitor
ce urlă un dor nostalgic în versuri congelate
aburul cald suflat printre colții lui înghețați
topește aglomerația fulgilor din față
tu mângâi ferm zăpada
de parcă îți faci un loc
unde să te întinzi
și să simulezi definitiv
furtul miresei