când ai să vii
și ai să treci
vei ști
poemul albastru a fost scris printre uragane
mari epopei descântate pe schiuri și trupuri ucise
aflasem
de sufletele a căror viață
nu fusese trăită și pentru ele
am vrut să scriu un poem desăvârșit de gershwin
cine ucisese
nu era treaba nimănui
prin ziare
washington post de la 8 dimineața
rubrica decese
toți aplicaseră pentru burse rockefeller
și acesta le fusese sfârșitul
în lumea uraganelor se zvonise
tata-moarte adusese uraganul
și nu era decât o simplă apoziție în limba sioux
și din el se adăpa
ceea ce unii & alții
au numit la trahison des clercs
fiecare pasăre
intră în peșteră
și se zbate în umbra ideilor
nu mor anticipă lumea
o slăvesc
surâzând
moartea ți-o ia înainte
și trece prin vămi gări pustii
nu mai vine niciun tren accelerat
locomotiva este adusă întotdeauna ultima
ca și cum n-ar avea curajul dinaintea plecării
hybrisul lui heracles
înfruntând
deșertăciunea vanitatea ranchiuna și hidra
douăsprezece mii de chemări ale sinelui în instanța supremă
vei fi găsit vinovat ai știut și n-ai făcut
ți s-au dat toate acestea să nu mori