E roză-n geam părând nemuritoare
Åži diamant de geruri a zidit-o
Să nu o stingi cu focul tău, iubito
Din pieptul unde dăinuie candoare.

Deja cu-a ta ţigară ai rănit-o
De abur sânge-a curs şi înc-o doare
Prin plaga ei priveam minuni de zare
E noapte-ntrebi enigme-n stea, uimito.

În floarea asta pură din fereastră
Misterul haosului e pitit
Lovind interogaţii pacea noastră.

Åži trandafirul se uneÅŸte-n mit
Eu iau stilou şi zeama cea albastră
Hârtiei frumuseţe să trimit.