Omul Negru crucea-și poartă în ajun:

De Bobotează,

Pe muchiile de cleștar unde-i doamnă o Crăiasă...

El prin aburi se arată tot vestind: din casă-ncasă,

Pe una: Chiraleisa, ce pe aisberg se cutează

Să plutească... peste timp!

Doar o babă într-un iglu:

Vrăji-vrăjite, iară-și face-nainte de-nnoire:

Fără pâine, fără apă, și din moarte,

Mereu trează:

Dragostele să le prindă într-un diblu...

Din mănunchiul parfumat tot desface rămurele,

Pentru femei de măritat și numai pentru ele...

Chiciura să se depună, să vină tămăduitorul,

C-o trăsură și un cal, să le potolească dorul!

Vesta iar întinerește prin razele dulci de Lună,

Gerul ca prin farmec crește, fetele iar cad:

Pe gheață...

Lunecă dintr-o vioară melodia de pe-o strună:

Do Minor, știți voi... cel plin de viață,

Fluturi cheamă, îi adună...

Emilian Oniciuc-05.01.2024