seară de seară privesc
cum se crapă cerul în două
și Dumnezeu iese la plimbare
de frică
o strâng pe mama de degetul mic
doar atât cât
îmi permite mânuța
firavă de copil
ne privim unul pe celălalt
dar mama uită să-mi șteargă lacrima oprită pe obrazul stâng

nu nu o cert pe mama
și nici pe Dumnezeu care a uitat
să mai închidă cerul