În plumbuit sicriu să mă îngropi,
Să nu aud foșnet de plopi,
Să nu aud zgomotul lumii,
Să putrezesc apoi de tot.

În colț de cimitir să mă îngropi,
Să fiu departe de alți morți,
Să fiu ascuns de solul gros,
Să nu văd cerul cel frumos.

Cu lanțuri grele să mă legi,
Să nu mai pot pleca în veci,
Să mă transform apoi în lut
Și să mă fac pământ,

Căci cerul veșnic blestemat,
De mine-n tinerețe,
Că mi-a furat ce mi-a fost drag,
Acum, nu mă primește