vreau să cred şi eu că încă se mai poate trăi
iar lumea e un loc încă frumos.
că există afrodisiace pentru linişte şi împăcare,
că în aerul toxic există arome ce ne anesteziază
durerile, ne îmbată.
vreau să cred că mai există oameni vii, care te trezesc la viaţă
cu un sărut, oameni întregi, nu jumătăţi, nu cîrpiţi.
vreau să cred în întîlniri miraculoase
ce alină spaimele apocaliptice,
vreau să cred că dragostea mai valorează ceva
în lumea asta şi cu ea poţi măcar muri
împăcat că totul a fost frumos.
vreau să cred că mai există o viaţă
pe care o pot trăi, o pot trăi bine
o pot trăi frumos,
o pot trăi încă –
aşa cum sunt, un mort cu şarpanta făcută fărîme,
un om cu o iubire nedorită
ca trei orgasme într-o seară
cu cineva de care nu-ţi pasă.