pe ale iernii cântece-n ţărm sure
de diamant un aer crud dansează
înveşmântat în frig şi-n rece rază
pe când de sobă gură bea pădure.

pătrunde drum în inima vitează
curaj pe-afară-a merge-i să îndure
în odăiţă-s basm şi vise pure
şi-n sânge un strămoş mă vizitează.

îmi iau de lene dulce călăuză
pe când un drac de ger, ieşit din ou
de pielea trecătorului se-amuză.

te chem să-mi fii icoană-n pat din nou
femeie cu sărutul plâns în buză,
tăcerii desenează-i un ecou.