(3)

când erai copil
îți doreai să fii bărbat
să miroși a tutun
a boască și sex
când ai ajuns bărbat
te întrebai cum recunoști
un bărbat
îți umflai bicepșii în oglindă
strângeai cureaua la ceas
încheietura mâinii să pară mai mare
ascultai psihologii care spuneau
că nu-ți face bine
să vorbești rău despre taică-tu
acum ai vrea să arzi cărțile
în care l-ai urât cu devoțiune
când recompui în minte
fotografia alb-negru de la prima împărtășanie
îți spui că aduce cu Winnetou
jucat de Pierre Brice
sau cu Chester pierdut
în acordurile din one more light

(să crezi în oameni
e ca atunci
când pe toate autobuzele
scria cu litere mari Roman
te mândreai
că toate opresc în orașul tău
așteptai oamenii
prin toate autogările
mai târziu ai aflat
că era numele fabricii
și de asta niciun călător
nu cobora
la tine acasă)

(4)

de fiecare dată când se moare
în draci
cum se întâmplă în ultima vreme
tehnica cea mai bună de coping
e să te închizi în camera ta
și să dai în mintea copiilor
scoți din cotloane îngeri și diavoli
ca pe cowboy-ii și indienii de plastic
din ‘90
îi împarți pe echipe
și-i provoci la un maraton ®emi
așa îți poți trage sufletul o clipită
măcar au ocupație
și nu mai umblă aiurea prin oameni
a știut Dumnezeu ce-a știut
când i-a potrivit ca în
designated survivor
fiecare înger cu omul lui
și diavolul cu detaliile
dacă n-ai îngerul potrivit
sau râvnești la demonii altuia
din viață îți iei tălpășița
asimptomatic și mut
ca ciroza uscată

(