vreau să le zic și lor
că luminile cerului sunt de fapt semnale de alarmă
un fel de ambulanță divină
cu doi paramedici grași de după revelion
vreau să le spun că umbrelele
nu se vor deschide de data asta
și nu ne vor salva
și că o singură arcă
nu e suficientă pentru toată lumea
că animalele nu vorbesc limba română
și nu citesc poezie pe furiș
vreau să nu mai aștept la coadă la pâine
vreau să nu mai salut toți bătrânii de pe marginea șanțului
vreau să nu mă mai pună vânzătoarea de la magazin
să-i arăt buletinul
când îmi iau țigări
și vreau o singură partidă de sex
cu o femeie pe care nu o cunosc
care să-mi dinamiteze tot ce știu despre iubire
despre pace
despre cuvintele ce urlau la mine
note feerice dintr-o harpă pe jumătate ruptă
despre invidia asupra acestei ploi romantice
cu picături pline de oxigenul
de care eu aveam nevoie
și despre nopțile plânse la lumina unei lumânări
în ceara căreia stau prinse pozele rumene
cu o familie fericită
și gata să moară