Visele mele au ieșit
din cușca în care
le-am închis azi-noapte
erau visele copilăriei
trecute dintr-o lacrimă într-alta
și câtă durere și câtă bucurie
în visele mele
altele de dragoste falsă
altele de lumină
în cinstea acelora care au fost
și nu mai sunt...

iartă-mă tată
iartă-mă mamă
într- unul
dintre visele mele
erați doi fluturi albi
doi fluturi triști care zburau
din floare în floare căutându- mă
pentru a-mi spune
secretul nemuririi încuiat
în sufletele voastre
ce încă se zbat între cer și pământ
nu n-am putut să vă ating
pentru că Dumnezeu
a împrăștiat cu lumină
printre cei morți
și s-a făcut dimineață

mamă tată iertați- mi tristetea

un fluture alb mă transformă
în copilul de ieri
blocat în plasa de păiangeni
a timpului rămas pentru copilul din mine