caut prin lucrurile tale ceva ce credeam că
e dreptul meu să păstrez
nopțile în care luna rămânea pe buza paharului
vinul ce rămânea în noi
cei rămași cu privirea agățată de cuiul unui vers
în care și moartea avea partea ei
de durere

închideai tot
iar eu credeam că sunt singurul care adorm
cu lumina aprinsă

mă bântuiau spaime și meri cu oasele înflorite
până la pământ
primăvara
îți număram firele de păr
albe
îmi puneai la loc firele de păr lipsă
îți întindeam pielea pe sâni
îmi puneai la loc
mâinile
făceau buzele să strălucească nesănătos
pentru bolnavii de inimă

cumpăram înghețată cu migdale și ciocolată
din totdeauna faptul de-a mânca împreună mi s-a părut
cel mai puternic afrodiziac,
să plângi de fericire
după fiecare împăcare
ne luam în brațe promițându-ne
că
nimeni nu ne va mai face asta vreodată.