Sunt bietul muritor la poarta vremii
şi-aştept să îmi deschidă uşa careva,
să fiu părtaş şi eu la soarta lumii,
dar nu vrea să-mi deschidă poarta nimenea

Vreau ca să intru în cetatea voastră,
sunt bietul trubadur murdar şi nehrănit,
aş vrea să mă primiţi la masa voastră,
nici vorbele eu nu mai pot să mi le-nghit

Dar sunt neprihănit în alte cele,
durerea lumii pot cu voi s-o-mpărtăşesc,
port în rucsac necazurile mele,
şi port cu mine tot trecutul omenesc

Nu am să stau prea mult la masa voastră,
sunt călătorul cel cu-n gând neprihănit,
am vrut să bat la uşa dumneavoastră,
dar am de mers, mai am puţin şi de murit