agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-02-29 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Mama se roagă în biserica din capu' străzii.
"...Fericiți cei ce plâng", ca în ziua în care m-am născut. Tata îmi cumpăra adidași de la "Hazel" și blugi "Levis"... îmi spunea că o să mă fac aviator... Eu încă visam pe ritmuri de "Thunderstruck" ******* Noi ne sinucidem încet, înecați în cuvinte, promisiuni, iubiri nespovedite ******* Copiii cresc în cuante de lumină, coduri de unu și zero și caută îmbrățișări pe la parastase. Ei văd că trenurile sunt din ce în ce mai goale și gara are zidurile coșcovite... Nu mai oprește nimeni în orașul ăsta trist!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité