Nu mă întreba de piatră
Ea e tăcerea definitivă
Când timpul nu te mai latră
Şi moartea se-ntinde lascivă.

E o moarte pe lume în pietre
Uitând de trecut, viitor
În sfera ta diametre
Din cercul de sfat din popor.

Nu mă întreba de ape
ce curg peste piatră divin
Eu duc un urcior să-mi adape
O poftă de stele şi vin.