A murit ziua, e ceață,
Lumina a rămas orfană,
Ciudate forme ies la viață
Din spuma asta diafană.

E lapte-n aer, așa pare,
Timpul dă semne că îngheață,
Confuzia e tot mai mare,
Nu mai e altceva, doar ceață.

Păsările toate tac, șocate,
Cu ciocul strâns legat de ceață,
Stau de parcă-s cimentate,
Abia văd la o palmă-n față.

E ceață sus, e ceață jos,
Dintotdeauna parcă-i ceață,
O criză rece, aer gros,
Un univers plin de albeață.

Se mișcă valuri-valuri ceața,
Fantome-n loc de trecători,
E infinită dimineața,
Regat lăptos născut în zori.