De bântuie în sfera nopţii gândul
Mirarea se împiedică-n zambilă
Parfumu-n nări în linişte împilă
Pe drum de floare pasul tot avându-l.

De diamant miresme nu au milă
Când umbre-n cuget îşi aşteaptă rândul
Misterul haosul de slut negându-l
Grădinii frumuseţea-i e utilă.

Veneai să îţi deschizi a ta corolă
De-amor în perne, eu eram tăcut
Şi-ţi atingeam petala ta frivolă.

Privindu-te, o vreme am zăcut
Apoi am tras o duşcă la-alveolă
Şi am purces război de aşternut.