e noapte, cerul înstelat îl admir,
vreau cu steaua mea să mă reculeg,
din lună se prelinge lumina ca un mir,
îmi unge fruntea de beznă mă dezleg.

toată averea mea este crezul teafăr,
că universul visuri îmi împlinește,
destinul meu o scânteire de luceafăr,
un ideal al timpului urzește.

emoții aștern pe albul pur al filei,
în liniștea nopții gândurile-s albastre,
transform în rapsodie energia zilei,
semințe de iubire însămânțez în glastre.

sublim e conturată soarta mea sub astre,
raiul meu vibrant, e ferit de dezastre.