Frica 21.03.2024/7.04.2024

Numai cel căruia nu îi e frică niciodată, acela, el, nu are curaj.
Neînfricaților din vorbe, ea, fapta, le spune că-s de prisos:
Frica înțeleapta, frica masurată de clipă și momente de pândă-n ceas,
Da, aceea ce măruntaie lichefiază, cea ce înghițită este până la os,
Curajul inimii dezvăluie în cel mai negru ceas, ora de sacrificiu înalt –
Ce folos să mori ceas de ceas? – nimănui nu-i pasă! – nimic nu e atins.
Și totuși – să mori odată, cu folos, pentru glie și ogor – da, e marele pas,
E pas pe scara vietii spre înalturi, scara izbăvirii din robii și plata de hat.
Marginea trebuie plătită, la fel și hora trebuie bătută până la moarte.
Mărunțită e țarâna ce-nghite pe cei ce frica curajului asumat
Provocară prin arme și larmă – cine trece hotarul pregătit să piară fie!
Mi-a fost frică, azi nu mai tremur așteptând ora de larmă și rupere de clipă,
Azi, acum, merg înainte - moartea mi-e stihar în viața rămasă -
Cu cumpăna vremii, cu ceasul cel negru-s prieten – nimeni nu trece,
Nimeni nu poate porunci pe glia mea cum ar vrea mărimea ce-i trimite,
Să-ncerce jug de robie să dea acestui popor rămas pe hotarul cel vechi.
În ora de-adio, pe scutul lăsat după mine, va scrie – a fost, a rămas, pe veci!