vino iubito să spargem seminţe
ne aşteaptă în parc banca noastră
e roasă de vreme îi lipseşte şi-un dinte
dar noi îi spunem şi acum, dumneavoastră

plopul de lângă a înlemnit, ce să vezi
se face că pică grămadă
are glume-n program însă frunzele-s verzi
de ani, au uitat să mai cadă

păsări tot vin şi ne ţin de urât
fac larmă, se apropie un câine
e vagabond îl ştim după rât
şi pentru el am adus nişte pâine

ce bine-i departe de smog, gălăgie
trosnim seminţele-n dinţi
punem cojile apoi într-un cornet de hârtie
că e un paznic ce înjură de sfinţi

aici aş vrea să ne facem o casă
iubito ce zici, ţi-ar plăcea?
să fim doar noi în rest nu ne pasă
de această: „Planetă, imensă, străină şi grea”

doar noi şi cu banca beteagă
şi banca cu plopul grămadă
şi păsări la plop stau să tragă
iar pe câine îl luăm de pe stradă

vino iubito, ne suntem de ajuns
departe de tot şi tendinţe
să ne iubim în parcul ascuns
să mai spargem şi nişte seminţe