Lumina ce-i vărsată-n ape cântă
Pe tatăl cer dintâi de locuire
La mijloc pasărea cu tril să mire
Se joacă în această pace sfântă.

Cu ban de Luntre omul la chimire
În clipa asta rar se înveşmântă
De timp având privirea lui înfrântă
Şi zgomote făptura-i să înşire.

Eu vrând să pun secundei pirostrie
Să se cunune cu a împietri
Încerc lichida rază a o scrie.

Neînnegrind, pe alb pictez cu gri
Mi-e sfera o pădure de sicrie
Strămoşii că-i aud în greier - cri!