ascunse sub pielea timpului
literele aşteaptă ca numele tău
să se nască iar pe buzele mele
perfecte și locuibile
ca acele mângâieri care se lipeau cândva
singure de mâini
simplu
așa cum izvorăște lumina din fereastră dimineața

în această casă goală care este corpul meu
propria umbră este singurul prieten loial
fără alt dușman decât eu însămi
fără altă orbire decât distanța de corpul tău
și sentimentele mele amestecate
când se trezesc
departe de palma lui Dumnezeu