Alb ca varul, o nălucă, neatins de om, de-ambiții

Paște calm în dulcea luncă sub un pom cu flori de Mai...

Nepăsător, nepus la muncă , fără griji și prohibiții...

(Un cioban fără oi, fără măciucă, își cântă jalea într-un nai!)

Primăvara-n păpădie se sfârșește-n parașute,

Păsări cântă-o rapsodie cu un tremolo din Rai.

Deasupra unui castel doar ciorile-s limbute...

(Prințesa din turn-nădejde își trage la Șapte Cai.)

Episodul I

Naiul îl aruncă și se tot gândește:

,,Oi n-am avut vreodată, o oaie n-am avut!

Dar sunt ciobanul lângă apa unde este pește...

Totuși n-am pescuit nimic pe râul ăsta: Prut."

Planează-o aratare în cercuri-rotocoale,

De la răsărit până la roșul apus, un uliu de-arătură...

De pe maluri lupii urlă, un lider să-i răscoale,

Un singur mal să fie și doar o bătătură!

Ceața ușor se lasă peste gânduri, peste ape,

Peste iarba unde fornăie ghiulele unui armăsar!

Cornul de argint din frunte-i țintește-aproape

Pe dușmani, prieteni, sau pe vicleanul samsar...

În camera-naltă fătuca-ncoronată, prea timpuriu,

Își țese borangicul cu aur în mătasea moale,

Prin fereastra din piatră răzbate cerul azuriu.

(Haiducul doar visează că o să-i fie-n poale...)

Emilian Oniciuc-28.05.2024