La urmă am căzut înfrânt de zgură și gânduri mici
La urmă m-am lăsat măcinat în pasta lumii
La urmă am devenit o cușcă cu semne de întrebare
La urmă i-am văzut și am înțeles
unde mă grăbeam
Ne scurgeam în măruntaiele unui malaxor
Ne amestecam vorbele fără de chip cu gândurile mici

Un rege uita să mai conducă un regat al șansei
Același rege care făcuse un palat de deșertăciuni
Cel care zăcea pe tron cu ochii stinși de remușcări

Pentru că regele uitase eu cădeam în mocirlă
Pentru că regele uitase eu nu mai aveam ce
Să cred despre lumea afară din cetate
Despre nouă mări și nouă zări despre daltonism
Că priveam la rege parcă ar fi și roșu și verde
Parcă ar fi și aici și dincolo de nouă mări
La urmă cădeam înfrânt de zgură și gânduri