stele țin întunericul departe de mine
și Luna în graiul iubirii îmi vorbește,
sublime revelații n-aș vrea să se termine,
acum când credința ca macul înflorește.

mai țes un vis cu fire de lumină ideală,
întreaga lume în el vreau să încapă,
litere se scaldă în picuri de cerneală,
intră și poezia într-o nouă etapă.

mai scriu o slovă pe a nopții pleoapă,
Luna îmi zâmbește pe tronul de argint,
luceferi mă cheamă la tainică agapă,
să sorb lumină din pocal de hiacint.

dragostea cerului mă inundă succint,
de mult n-am mai trăit sublim alint.