Am pus într-un plic alb o rochie albă
Și visele trecute de miezul nopții
Tu ești într-un tablou fără ramă
Mă aștepți ca un naiv să te recunosc
Să te culeg ca pe o floare
Și să te iubesc printre stele.

Am pus plicul în cutia poștală
Și am început să clădesc destine
Din faguri de miere de albine
Din melancolii obsesive
Și din gânduri vinovate,
Doar tu ești nevinovat.

Vara râde cu cireșe la ureche
Eu merg cu tălpile goale
Peste colțurile îndoite
Cuvintele cresc după ploaie,
Tu îmi întinzi mâna
Și pășim în tandem în cerc.