Iubirea neîntâmplată încă arde în noi
Îmi țipă în vene și îmi curge prin minte
Ca o apă care își caută Dunărea
Ca un păun care își strigă singurătatea
Calea Lactee ne așterne stele sub picioare
Să pășim pe imagini și întrebări
Să ne șoptim cuvinte care dor
Pentru că dorul doare și nu întâmplător

Iubirea neîntâmplată este un semn de întrebare
Pur și simplu e doar atât
Noaptea își cerne visele în roșu aprins
Și o lume nouă devine veche
Tăcerile despart realitatea în silabe
Și compun note muzicale triste
Fiecare notă e o entitate specială
Scrisă cronologic pe o insomnie.

Iubirea neîntâmplată bate din aripi albe
Ca un lasou ne cuprinde ușor
Noi ne risipim în cuvinte peste pragul cunoașterii
E atâta timp pe care îl petrecem alandala
În semiîntuneric brațele tale caută absolutul
Amestecă sentimente cu sensibilitate
Prin cearceafuri cu trandafiri sălbatici
Ni se pare că plutim spre infinit.