Poți să fugi când
scade soarele...
poți să...
mare... să...
aer... să uiți...
în suflarea vântului
din nord
spre un meleag trac
curat și viu...
să fugi cu soarele zmeu
cu zornăitoare...
să fugi... copite
scăpărând pe pietre...
până vei aprinde cremenii
spre cer;
să fii Abel, nu Othel'...
Poți să scapi când
scade soarele
cu pescărușii de hârtie...
să... amintiri din copil...
cu tine mai puțin abil
cu mâinile crucificate pe nisip
înroșite de dogoare...
un iad lăuntric ...
un iad în lume...

Să fugi - când scade soarele
ca o particulă de înserare -
spre felinare albite de dor...
deopotrivă singur cu îmbrățișare...
spre felinare lăuntrice de dor...
pas lângă pas spre înălțarea
din iadurile ce te rod și dor.