Călătorind prin timpuri mai mult sau mai puţin stinghere,
Am impregnat în mine un dor nemărginit de soare,
De liniştea captivă în strălucirea unei stele
Şi de un murmur de izvoare.

Călătorind prin vremuri tulburi m-am regasit pe mine,
Într-o aventură ce a dezvăluit treptat, filă cu filă,
Povestea unei cărţi ce ascunde astăzi lumi străine,
De ce părea cândva, rutină.

Călătoria însăşi, o provocare mută, dezlănţuie aventură!
Traieşte-o, gust-o şi învaţ-o conştient!
Păstrează în gândul tău povaţa, o frântură
De bucurie pură, emoţii sau experiment!