Nisipul fierbea și Marea țâșnea ireală
în acea amiază de soare,
gustul iubitei era amestecat cu gust de sare.

Alunecau printre mâini ca nisipul
sâni de gutui copți, coapsa rotundă, tare …
Marea îmi mătura cu putere cărarea din plete,
îmi cocea carnea cu sare.

De trei ori câte șapte
chiuiau îmbulzindu-se la marginea valului
fete cu piele de șarpe.

Pe raftul din stânga printre poeți
Parcă mai stau trei scoici albe,
oase ale zeilor morți, găoci goale…
În urnă geme răsuflul din Mare.