ca stol de fluturi în furtună
curg ere de-a rândul prin noi,
tone de praf miliarde
toți acești munți,
toți acești sori.

doar inimile,
în cupa lor de raze și vise,
țin (două-trei clipe?)
Diamantul
pe care moara timpului
în veci nu-l va zdrobi.