uneori îmi doresc să fiu fachir, să îmi opresc bătăile inimii doar ca să aud ecoul
valurilor sparte de mal, să îmi închipui lumina lunii geloasă
pe lumina unui felinar sub care se sărută doi îndrăgostiți
de vîrsta a treia, doi îndrăgostiți care își opresc aparatele auditive
cum ar opri radioul lumii, lumea

să îmi opresc bătăile inimii și gîndurile, să las doar atingerile tale să îmi vorbească
într-o limbă a atingerilor pe care nimeni nu o mai vorbește,
cum am sta în autobuzul de care scria o`hara, în care ne înghițim reciproc
mătreața cu grașii transpirați în lumina umflată de icter compulsiv a lunii
știi, iubire, port tot timpul o fractură în suflet

ca să nu- ți se întîmple ție ceva, și dacă mai dau două pompe la suflet poți merge
pe mine ca pe bicicletă sau ca pe norii făcuți din lacrimile mele din copilărie
cînd plîngeam că nu mă iubește nimeni și cățelușa mea a murit
acum sunt ca pomul subțire și firav în vînt care s-a acoperit
cu toate furtunile și se poate scrie pe el soare plus luna egal love

și în timp ce apa mării îți spală tălpile, mie lumina murdară a lunii îmi arde retina
iau scame de pe haine vechi, nepurtate, le ard cu țigara cum aș arde toate neîmplinirile
cu speranțe obscene că poate va ploua și vom fi împreună
cu speranțe murdare ca un copil mînjit de ciocolată

vom număra ploile împreună, vom topi în ochi cerurile date pe răzătoare
din care cald fulgi de zăpadă de culoarea ochilor care nu s-au deschis încă
voi sta cu sfîrcul tău în gură într-o noapte ca intubat cu nemurire..