De-ar fi să te descriu la răsărit
Ai fi cafeaua ce-mi face gândul clar
Și la apus te-as povesti din nou
Ai fi parfumul dulce de nectar.

Pe pielea ta lumina capătă alt sens
Și când zâmbești dispare-orice durere
Și universul se oprește pe moment
Când mă surprinzi cu dulcea mângâiere.

Pe chipul tău se-alinta razele de soare
Și vântul cântă prin părul tău când zboară
Când râzi, când plângi, eu o să te iubesc
Cel puțin la fel de mult ca prima oara.