avid după iubire sufletul meditează
și seceră mănunchiuri de vorbe goale,
brațele speranței chipuri noi sculptează,
fascicul de lumină din creștet până-n poale.

un albastru răsărit cuprind cu mâna,
cuvintele treze s-au rupt de tăceri,
mult prea prețioasă este săptămâna,
deja îmi este dor de ziua de ieri.

zile de poezie, multe zile narative,
mă îndeamnă să-i caut luminii temei,
cântecele iubirii se nasc pe portative,
eu am câștigat în luptele cu zmei.

senină îmi e zarea și liber zborul,
o cale de vis îmi deschide fiorul.