Noaptea se așterne peste drum de vale
Soarele se ascunde sub a munților nămeți
Pustiu se lasă iara
A orizonturilor indepartare

Caci luna cu ale sale reflectate raza
Cutremurător adanceste taina mormântului
Rece și neîncăpător devine totul
Sub a luceafarului ocrotire

Luna se înroșește
Prevestind razboiul
Un război fatidic se dezlănțuie
Lumea ar striga după îndurare
Dar le sunt gurile cusute
Cu al nebuniei fir

Vrăjmașul ataca de la miazănoapte
Iar cei ce nu l vad cad primii secerati
Și nu se mai trezesc nici ascultând strigatele celor luminați
Din moartea necunoasterii

Caci soarele s-a ascuns
De cei ce nu vor sa cunoască tainele indescriptibile ale luminii
Și orbi fiind
Trăiasc în noapte
În noaptea necunoașterii

Atacul se intensifica
Cei ce plâng se izbavesc
Luând îmbrăcămintea curajului
Și platosa dreptății
Prin cuvânt și fapta infatuind miracole

Din cetate strigate către Demiurg se aud
Ce și da a sa putere ostașilor
În cea mai amara lupta și totodată cea mai dulce
Lupta de a iubi

Hyperion prevestește izbândă
Intr-un dans cosmic și o mișcare neîntreruptă
Sugerând ca armonia va învinge
În fata haosului în care cade cetățuia

Toți plâng și se tanguiesc
Văzând trupuri vii și suflete moarte
Moarte ,dar care nu au fost vii nicicând
Moartea ,dar care au respirat energia divina
Unui destin fatidic parca damnati
Destin pe care nu vor al depăși

Ahh ,viata