Mai trec prin cetate, ponei sau de-un mânz
M-așteaptă la poartă, pierdut e un plaur
Sunt fetița desculță cea cu părul de aur
Îmi zboară în gânduri porumbeii flămânzi.

Broscuțe de lapte-au nevoi de tincturi
Piciorul meu sare în punți catifea
Să mă lase în pace, iubesc umbra mea
Când tata mă cheamă s-amestec picturi.

Sau ce zici, bumbacule, mergem în zori
De frânele vor să m-oprească, păduri
Vor ști c-am umblat pe la scoarță și muri
Va ști că îmi place bundița de flori.

Păpușile zbiară din poduri acide
De-ating cu piciorul un vechi trenuleț
Și graniți pierdute, dumneata mi-ești un fleț
Mă mișcă din stare mătase, omide.

Te plâng... Și-ntr-o seară-o să ies din buclaj
În lună, mă pierd dacă lumea-a cerut
Eu sunt o fetiță și-n statul de lut
Voi țese un câine - Vezi bucăți traforaj.

Ce vezi tu, în zare? I-un vapor și un puști
Ce-ncearcă cu mâna o frunză de pin
O rupe în două, mă doare puțin
De-mpunge cu dânsa un grup de rățuști.

Îmi pare-ntunericul sare, din fagi...
Veverițe mă-ntoarnă cu pasul pe loc
Sunt doar fata ce pune furnica la loc
De îmi intră în casă și-la oamenii dragi.

Vezi tu femeia ce poartă tipsia, pe deal
Ce-i plină și grea de plăcinte cu măr?
Sunt oamenii străzii, o iau, iar, de păr
Deși-mi desenează plecarea pe-un cal.

Ce faci?? Îmi iau calul și urc între pâini
Sunt fata ce duce plăcinte, la moți
Îmi pare că lumea suntem niște roboți
Ce se spală la suflet, se spală pe mâini...

De pâine mi-e dor, sat vecin și străvechi!
Dar nici cu orașele nu-mi stau mai prejos
Îmi pare că clopotul, un os prea sticlos
Privește la calul ce-și stă în urechi...

Doar stelele-s sus, câinii latră la miei
Și lupul aleargă, cu prietenul câine
Aștept sate lângă, orașe sau mâine
De nu-mi caut stele, ”trăiesc printre ei”!

Ce faci? Urc pe deal, căci m-așteaptă, în stâni
Bărbatul și pruncul, sunt oile sus
Și-mi pare plăcinte c-au pus mai presus
De dealul ce-i mâine-nțesat de mulți câini.

Ce vezi tu, în zare? I-un vapor și un puști
Ce-ncearcă cu mâna o frunză de pin
O rupe în două, mă doare puțin
De-mpunge cu dânsa un grup de rățuști.

Ridică paharele, luna-i pe sus
Și soarele sărută o stea, răsărit.
Căci cerul de tone de ani a muncit
Să facă din sori și din luni, omul spus!

Mai bine să ningă... Departe... Pe vas
I-un puști ce aleargă cu pasul sticlos
În apă, delfinii-l salută ”plecos”
Vaporul se duce, de parfum a rămas...

Ce faci? Iaca, pus-am desaga, aici!
Plăcintele-s grele, mai greu pasul meu.
Un pici, de vaporul îi pare prea greu
Mai aspru e soarele și arde pe-aici.

Ce vezi, în zare? Cred că puștiu-a plecat
Îmi pare că peștii salută, de jos...
Sunt plase-n nămol ce scapă duios
Bucăți de parfum, un-bețișor parfumat.

Ce-aștepți? De-mi doresc, pentru mâni
Zăpada anilor vechi, căci acum
Îmi pare, miroase a lup, chiar în drum
Și lumea, sub sori, mi-e acidă, vreau pâini.

Și-n leagănul dulce, se supune ușor
Fetiță am fost și fetiță mai `îs
Pădurea mea cheamă, e ca și un râs
Flămând, dar dibace când pleacă, de zor.

Te bate în August și soarele-i net
Și apa de baltă te bate, și ea?
Sau luna se-aruncă la tine, încet
Când lași prora inimii-n Păduri-catifea.

Îmi pare că ninge, iar fluturii-adap
Bucata de floare, colacul cu nuci;
Și-n urma lui (lată) rămân doi bursuci
Să cate de dama cu plăcinte, pe cap.

Crăciun de zăpadă, te-aștept ca să bem
La fel ca să vină și puștiul-napoi...
Vapoare-mi mai trec înspre umerii goi
Spre glezna prea goală, pe părul meu ghem.

Mai am doar de-un zvon, o mașină pe stradă
De-nlături nămeți și zăpezi mari, să-i văd!
Îmi pare că-s altfel, genunchii mi-i căd
Să cearnă Hristos o zăpadă-plămadă.

Și-mi pare Iisus și Fecioara duios
Trimit iar zăpezi - suprapus, suprapus...
Vorbești? Vezi tu stânca ce-așteaptă mai sus
Tu cere-i să ningă, încet și frumos.

Privesc doar lumina, ne lasă încet
Povești de troiene să țesem din nou
Prea cald e pe-afară... când ești în tricou
Visezi la ninsori nătăflețe,-un-buchet!

Ce vezi tu, în zare? I-un vapor și un puști
Ce-ncearcă cu mâna o frunză de pin
O rupe în două, mă doare puțin
De aspre-s, cu mine, un grup de rățuști...