Se răsfrânge marea pe nisipul rece,
Briza ei de șoapte crește-n asfințit –
De pe plaja goală nu o să mai plece,
Răscolind întruna gândul nerostit.

Mă privești de parcă, pentru prima oară,
Ne-am ivit pe buza unei tresăriri
Și, de-ar fi iubirea infinit să doară,
Tot ne vom supune cruntei amăgiri.

Noaptea se întinde ca și o cortină,
Raze selenare țes decorul fin,
Un amestec straniu de nori și lumină,
De incertă teamă și de vis calin;

Și în colțul íntim, recreat anume,
Iarăși se întâmplă jocul blestemat –
Prăbușire lentă, de-nceput de lume,
Ochii tăi albaștri, trupul meu sărat...

Stăruie, ascunsă, clipa cea salină
Când din depărtare numele îți strig,
Spuma de pe valuri de un nor se-anină,
Luna se ascunde și se face frig.