ne-am întâlnit
când tonurile de gri ale zilei
țiuiau în timpanele noastre și nicio cafea
nu ne putea încălzi picioarele ude în ghete

nici nu ne-am salutat, piepturile s-au întâlnit
ca doi nori de vară, pierduți în decembrie
care căutau cu disperare să fulgere nuclear
slabele strângeri de mână

am respirat unul în altul
inuman
mă sufocam cu pielea ta
până mi-am speriat îngerul
vrând să simt cum te iubește timpul
cum agită celulele, făcându-le să se omoare între ele
dar am găsit în porii tăi doar păsări
ce voiau să-și multiplice aripile

te sărutam plângând
până am curentat cerul
de parcă gurile erau prea mici pentru sărutul nostru
tremurând de tot ce am visat să avem vreodată
ne stingeam ochii și cearcănele
cu buzele
palmele răstignindu-se în crucea nopții

și-afară un copil zbiera
ninge ninge

iar noi, în casă
ne sărutam plângând
ca un îngrășământ pentru moarte