dacă din greșeală îmi vărs cafeaua, trece prin masă
trece și prin sufletul tău stors de alergare
trece prin decubitus-ul vulgaris al rugilor mele
și se fixează pe podea, unde fruntea mea
se apropie să-și aterizeze lacrimile

dacă sunt după chipul și asemănarea ta, doamne
înseamnă că și tu o iubești pe fata cu ochi de smarald
și atunci te iau la cuțite, îți fac eu cîteva găuri
în costumul karmei să știi că eu nu mă joc
de-a iubirea

altfel sunt bine așa, cu pisicile în loc de îngeri
acum dacă din greșeală mi se îmbată ochii
cu o femeie plină, puternică, slobodă, cafeaua
trece prin pelerina nopții și ți se chircesc degetele
ca pe un gît vinovat, defect

dacă nu e nimic de spus poate doar că îți cresc unghiile
cum ai sparge becurile cu pietre și tot așa și ochii
și simți că e ceva stricat în felul în care păsările zboară
de parcă ar îmbrățișa căderea

de fapt voiam să-ți spun doamne, că nu prea îmi place
decubitus-ul vulgaris al rugii, prefer 69 de poziții
în care trupurile noastre pătrund în dragoste și
se aliniază ca astrele, e atît de frumos atunci
în acele momente cînd e eclipsă totală de tine.