Cine se ferește de suferință moare încet,
Căci nimeni și nimic nu poate înlocui
Atingerea care vindecă, care se poate reînnoi,
Un suflet trist, pierdut în regretul său.

În secretul nopții, lacrimile curg încet,
Și dorul de dragoste îmi arde în piept,
Dar mâna caldă și blândă, ce aștept,
Ea este singura care poate mângâia un suflet obosit.

Când viața ne lovește fără milă,
Și inima se rupe sub povară,
Atingerea este darul care ne înalță.

Nu fugi de suferință, căci este firul,
Ceea ce leagă inimile, vindecă și arată,
Pentru că în contact, dragostea se ridică.