De-aş şti că vii curat mi-aş face-n casă
Că de dichis mereu nu am răbdare
Åži toate ale mele sunt murdare
Că lenea ca un diavol mă apasă.

Odaia mea gunoaie multe are
Şi praful mi-e ca plapuma cea groasă
În mine-a şoareci parcă-i să miroasă,
Îmi caută un doftor... buzunare.

De-ar fi să fii pe buze-mi şterg minciuna
Şi sacrul moale-al tău îl venerez
Căzând din stele-n umbre-n zid întruna.

La Domnul îmi voi duce al meu Crez
Şi în deşert nisip oprind furtuna
Un alter ego-n trai o să-mi creez.