parodie după Cearta cu timpul
de Ion Brad

N-are niciun ÅŸef mai mare
Cu vreun subaltern răbdare
Dacă-i pune o-ntrebare:
– Ce-ai făcut o zi întreagă,
Dacă munca ți-este dragă,
Că îmi pari o curcă bleagă?
Omu-i zise: Şefu’, ştii
Că fac piese mii şi mii,
Ca tot mai bogat să fii?
Şi-ai putut să-ţi iei Bugatti
Iar, recent, un Maserati
Ca să-ţi plimbi amanta, tati?
ÃŽntrebat, brusc ÅŸeful tace.
Unde-i dus ÅŸi ce mai face,
Că mereu era locvace?
Stă un timp ca să-şi digere
Nervii iar apoi să zbiere:
– Azi e greu să faci avere!
Dacă vine Fiscul, ştii
Că le dau şi zeci de mii?
Că şi ăştia au copii!

Cearta cu timpul

de Ion Brad
(poezia originală)

N-are timpul, n-are, n-are
Nicio minimă răbdare
Să-i răspund la o întrebare:
– Ce-ai făcut o viață întreagă
Dacă spui că ți-a fost dragă,
Ce, de viață, te mai leagă?
Îi răspund pe scurt: – Nu știi
Că ți-am dăruit copii
Ca prin ei tânăr să fii?
Și ți-am dăruit nepoți,
Iar prin ei și strănepoți
Să întinerim cu toți?
Îl întreb. El nu-mi răspunde.
Unde te-ai ascuns și unde
Numeri veacuri în secunde?
Nu ai chip. Ești doar părere,
Ești tâlharul care-mi cere
Ultima de-aici avere?
Dacă plec dincolo, vii?
Nu te răzbuna, cum știi,
Pe nepoți și pe copii!