să iubesc lumea nu-mi trebuie pretext,
este școala care m-a emancipat,
acum doar optimism înșir în text,
prezentul fericit l-am anticipat.

privesc lumea așa cum este ea,
cu bune curele cu dulce și amar,
văd cum înflorește speranța mea,
m-am îndepărtat de al vremii coșmar.

admir soarele răsărit dintre nori,
cu timpul în brațe dansez tango,
se îmbunătățesc ale vieții rigori,
se iluminează structuri din ego.

arborele vieții își schimbă culoarea,
roadelor lumii le crește valoarea.