când ai venit
te-ai așezat pe pat
scaune nu aveam, eu mâncam în picioare
și niciodată nu venea cineva la mine
veselă, tacâmuri, toate la singular

o săptămână mi-am băut cafeaua acolo
în locul unde ai stat
fiindcă parfumul tău nu dispărea
l-am căutat după note
rășină, ceva mosc, fructul pasiunii poate
la recherche
te-am întrebat
cum ai știut?

ce nu face o femeie singuratică
pentru a afla măcar puțin despre altcineva
fără să riște
să-și cumpere scaune pentru viitor
ca mai apoi unul singur
să rămână gol
îngreunat
de presiunea atmosferică scăzută
tocmai când ninsoarea ar spulbera pe geam
ultimele vrăbii de inox