soarele șchioapătă dar încă strălucește în ochii unei broaște
care dă în sclipirile-i din ochi răsăritul
eu încă mai confund iubirea cu infinitul

pe aparențe mai apare agale chipul tău, mie încă mi-e rău
de parcă m-am izbit cu tîmpla de bordură dar am crezut că sunt stele
și am o tahicardie care poate rupe o mie de poduri

luna alăpta singurătatea mea și a unei străzi care se unduia ca o pisică
memoria mea se făcea din ce în ce mai mică, nu te mai încăpea
zici că te-a luat greața, gravidă cu poezia, dimineața

pe un pat încă mai era căldura a doi îndrăgostiți care între timp s-au răcit
timpul era buimac și uimit și nu știa încotro să curgă
îmi tai unghiile îmi tai părul și cerul în două, poate în dungă

poezia urca un munte și se ducea singură-n brațe, ca un sisif uitat de timpuri
iubirea a rămas doar schimbarea dintre anotimpuri, e absurd și sigur e trist
în ochii broaștei cu sclipiri de ametist

în loc de sînge rulează un film cu tine, un film negru și mut
s-a sfîrșit înainte de primul nostru sărut
nu știu ce gust au buzele tale, s-a sfîrșit înainte de primul nostru sărut

eu sunt un munte și un poet mut.
mut.
mut.