ale cărei plete îți intră în ochi
și îți ară fața ca un plug, îți desțelenește inima
schimbă sensul de rotație al ființei pînă te vezi neființă
în oglindă

trebuie să înveți să tunzi o cometă pînă arată punkistă
și te arde cu flăcările crestei pînă în amintirea primului zîmbet al bunicilor
și miroase a gogoși proaspete ca minciunile frumuseții

și era, era, o vreme a frumuseții, înotam prin ea
erai ca o armă automată, curgeai prin sîngele meu cartuș după cartuș
visam cum facem dragoste-n duș, duș după duș

trebuie să înveți să despăduchezi o cometă sau mai bine o razi în cap
te uiți cum trotuarele duc unde vor și trec mașinile, nu e nici un semafor
pui piciorul pe pămînt cum ar fi gravitație în vînt

cam așa e iubirea, nemurirea de-o secundă
faci dragoste cu o cometă și spune mă-ntorc
ucizi cu sînge rece orice, orice amintire, cum n-ar mai fi timp
cronos mîncîndu-și, copiii, de fapt, mîncîndu-și iubirea

pe un mal de olimp, nemurirea, pe celălat viața
trecem prin toate ca apa în floare, în înflorire
trebuie să înveți să tunzi o cometă apoi să mori
într-o singură noapte cît într-o mie de morți

trebuie să înveți să despăduchezi o cometă
să știi ce parfum pentru moarte urmează să porți.