Ce-ar fi să facem o horă,
Una cu Oameni
Care știu să râdă când sufletul plânge,
Care știu să mângâie când sunt plini de răni,
Care știu să plângă când nu-i vede nimeni,
Care știu să alunge norii când cerul e plin de-ntuneric,
Care au o vorbă bună chiar și pentru firul de iarbă,
Care aleargă cu brațele deschise să cuprindă viața
Și s-o dezmierde cu blândețe de copil...

Ce-ar fi?

Doamne,
Unește Oamenii
Fă-i să se prindă -n horă
Doar Tu mai poți face asta!