„La început a fost Cuvântul”
Gândirea Omenirii, splendoarea nevăzută, e alt Univers,
E cumulul de cunoștințe ce-n lumea s-a clădit cu mare preț.
Dinamica minții l-a născut, a fost Big Bang_ul cel măreț
Ce a creat cuvântul și l-a făcut să fie - cuntinuu în progres.

A luat avânt cuvântul: foc, oală, arc, săgeată, dușman...
Se-mpreună-n șuvoaie și dau vorbirea, un minunat dar
Ce-a pogorât în mintea omului și l-a-nzestrat cu har.
Așa apare graiul, liantul social, ce pune omul în prim-plan.

„Și Cuvântul S-a întrupat!”
Nebuloasă și mister. Știți cum zboară vorba-n cer?
Simplu: o spui tu, o spun și eu, este rea sau numai lapte,
Poate-avea parfum de carte sau nuanțe din șanț luate.
O zbughește în eter, și de-i cald, și când e ger.

Când s-a inventat cuvântul, pe tot locul s-a umblat,
Tot ce-a stropit busuiocul, prin botez, nume-a primit.
Așa a chitit bipedul, strămoșul, ce-a purces la socotit.
Cuvântu-i fără povară, e esență, e ce-n el s-a-ntrupat!

Inteligență Reală - RI
Om de om prin viață trece, generații curg în valuri,
Aur cenușiu preia comoara - Gândirea Universală.
Ea, la rându-i, este hrana celor ce-o vor Colosală.
Așa, ciclul vieții o tot crește în oceanul fără maluri.

Ce mare este Gândirea! Ea din mintea Lumii-a curs.
Toată suflarea-i măreață, cu smart_uri ne-a invadat,
A marșat pe slim în tehnici și cu cip_uri ne-a dotat.
Pe ascuns, chiar și în frunze - la soft fin ea a recurs.

Nu mai e ca altădat’ când veacuri dădeau savant,
Mii de mii de prea-nțelepți, ai tehnicii-nalte adepți,
Vreau invenții mondiale, țintesc lauri de deștepți.
Geniul e axa Gândirii, o crește, e destoinicul servant.

Inteligența Artificială – AI
La șah, Mari Maeștri culcă Rege în disputa cu Mașina.
Nu sclipește-n analiză, la creații – încă-i lentă,
Este harnică furnică ce lucrează în memoria-i potentă.
Partidele celebre îi sunt tulpina, deci, RI e trambulina.

Scotocind, uimește Lumea. De o pui, ea ne toarnă poezii.
E vitează! Derivează, integrează, orice domeniu-l visează.
La nevoie, când greul o copleșește, la surate apelează.
Aș, conectează! Așa cere NET_ul ce e plin de fantezii.

P.S. Cod mai mult decât ...roșu
Acum, e tare Mașina ce în turmă s-a-nhăitat,
E-ntruparea-nspăimântării când A I ai cuvântat.
AI în RI s-a imbricat și-a ajuns plină de har:
Virtual în Virtual.
Poate AI să conducă?
- De-i mobil este ușor. Să renunțe la volan!
- Omenirea? Treaba se complică, e nevoie de alt plan.
Să-și facă simțuri permanente, să o-ncerce sentimente,
Să gândească omenește: creativ și cu poveste,
Să aibă esența vieții – bagajul fertilității.
A pus Necuratul botul și-a șoptit încetișor:
- Cumătră, cu un bioprocesor ești cu aripi la motor.
- Periferii cu biocomponente sunt o forță, sunt potente!
- De le treci prin Cuantică, chiar devii simpatică,
Căci lucrul în q-biți te-narmează până-n dinți.
- De pui în Rețea mai multe, multe-n Lume rămân ...mute.