când fugi fără sens din calea iubirii
din greșeală apuci pe drumuri pustii

cad frunze cu sutele de mii
să te abați de la singurătate

atâta strigăt în tăcere
atâta-nverșunare

atât de mult...
și în același timp puțin...
o parte din viață am dormit
o parte am iubit cu sufletul invadat
de muzica în care am visat