într-un fel de joc pe dezbrăcate,

o juma’ de lună se dezvelește de nori,

stoarsă ca o lămâie,

după ce atâția poetaștri

i-au băut elixirul.

tremurând sfioase,

umbre dantelate șterg oglinda apei.

în vremea asta,

între noi se-aștern tăcerile de dincolo de veac.

nu dezvelim nimic.

am învățat să ne păstrăm întregi singurătățile.